LĂZĂRESCU, IOAN, n. 9 apr. 1907, Herţa – m. 5 mai 1993, Iaşi. Lingvist şi istoric literar. Şcoala primară la Herţa, Liceul ”Anastasie Başotă” din Pomârla (prom. 1926); Facultatea ”Al.I. Cuza” Iaşi (prom. 1931); doctor în filologie (1949). Cadru didactic în învăţământul preuniversitar ieşean: Liceul militar, Liceul Internat şi Liceul “M. Kogălniceanu” (1931-1945), bibliotecar la Facultatea de Litere şi Filosofie (1945-1949), cercetător ştiinţific la Institutul de Filologie Română “Al. Philippide” Iaşi, şeful Sectorului de istorie literară (1949-1975).

Debut cu articole şi recenzii în “Buletinul Institutului de Filologie “Al. Philippide” (1949), colaborări la reviste literare: Iaşul literar, Viaţa Românească, Cronica, Convorbiri literare, Anuar de lingvistică şi istorie literară. Participă la realizarea Dicţionarului literaturii române de la origini până la 1900 (Bucureşti: 1979) – Premiul “Timotei Cipariu”, în colab. publică vol. “Scrisori către Ibrăileanu”, vol. 1-2, (Bucureşti: 1966-1971), “Opere”, vol. 1 de N. Costin (Iaşi: 1976).

REFERINŢE:

BUSUIOC, N. Scriitori ieşeni contemporani. Iaşi: Junimea, 1997.